Protectia la foc a cladirilor si implicit, cea a oamenilor aflati in aceste este o problema reala, cu incidente larg mediatizate dar a caror analize nu se duc niciodata pana la capat din varii motive (unul dintre ele fiind si faptul ca preocuparea este mai mult formala).

Aici trebuie facuta o diferentiere esentiala intre existenta documentelor legale minimale de autorizare in acest domeniu (autorizatia de functionare ISU, planul de aparare impotriva incendiilor, etc.) si o protectie reala si eficienta in caz de incendiu.

De ce? Pentru ca, daca existenta autorizarilor asigura:

  • cadrul general legal de functionare si
  • un nivel minimal de securitate la incendiu obligatoriu la nivel national,

acestea nu garanteaza insa si protectia cea mai eficienta posibila la foc in fiecare caz specific – iar dovada acestei afirmatii este ca toate incendiile care au avut loc in ultima perioada de timp in unitatile economice din Romania (unele cu consecinte catastrofale – vezi Maternitatea Giulesti) s-au manifestat in cladiri care aveau toate documentele cerute de lege in acest domeniu !

 

Dar ce inseamna o protectie la foc eficienta si reala ? Ea inseamna cel putin respectarea simultana a urmatoarelor cinci conditii:

  1. Asigurarea unei reactii rapide la foc;
  2. Evitarea provocarii pagubelor materiale in zona protejata;
  3. Protejarea oamenilor cei mai vulnerabili (vizitatori, varstnici; copii, persoane cu handicap, etc.
  4. Grija fata de mediului ambiant;
  5. Posibilitatea implementarii solutiilor propuse la conditiile specifice din locatie;

Se observa imediat ca aplicarea prevederilor legale si obtinerea tuturor documentelor aferente este departe de a asigura simultan toate conditiile de mai sus.

O protectie la foc reala si eficienta trebuie evaluata prin conceptul de “aparare in adancime”, care presupune respectarea concomitenta a trei principii, vazute ca bariere care trebuie “sa cada succesiv” in caz de incendiu:

  1. Focul nu trebuie sa apara (prevederea masurilor de preintimpinare a aparitiei incendiului)
  2. Focul nu trebuie sa se propage (daca totusi incendiul a aparut, se impune asigurarea confinarii si impiedicarea extinderii lui)
  3. Limitarea pagubelor (daca totusi incendiul a aparut si s-a extins, atunci el trebuie sa produca pagube minime).

Incercati sa analizati acum, prin aceasta prisma, masurile de securitate la incendiu prevazute intr-un scenariu de incendiu standard (sau in propria Dumneavoastra societate) si veti gasi singuri toate neajunsurile acestuia – neajunsuri care se vor traduce, in cazul unui incendiu real, la comportarea neadecvata a cladirii si oamenilor – cu consecinte dintre cele mai tragice !

 

In acelasi timp, nu trebuie uitat ca in cladirile diverselor domenii de activitate mai pot exista si cateva caracteristici speciale, cum ar fi:

  • in fiecare moment pot exista si alte persoane foarte vulnerabile (clienti, pacienti, vizitatori);
  • impactul mediatic si social al unui incendiu este major;
  • exista valori mari de protejat (vieti omenesti, aparatura foarte scumpa, valori mari de patrimoniu sau informatice, etc.);
  • exista zone in care securitatea (la foc) a pacientilor este vitala dar neasigurata corespunzator;
  • in ele s-au investit sume mari de bani, din banii proprii ai actionarilor.

 

Toate aceste motive ar trebui sa determine pe actionarii acestora (statul sau organizatii private) sa abordeze in mod special riscul unui incendiu – fenomen care poate inseamna pagube uriase materiale si umane, avand drept consecinta directa o pierderea grava de imagine, cu consecinte dramatice de scadere sau chiar de iesire definitiva din activitatea specifica.

Din pacate, in realitate nu se intampla asa ! Sa luam un simplu exemplu din domeniul unitatilor medicale, unde toate reclamele care se fac in prezent pun accentul numai pe doua laturi ale ofertei:

  1. Calitatea inalta a actului medical, asigurat prin calificarea profesionala a personalului pus la dispozitie pacientilor si/sau
  2. Performantele ridicate ale aparatajului din dotare, de regula “de ultima generatie” si extrem de costisitor.

Nicaieri insa nu se evidentiaza si a treia latura a ofertei, cel putin la fel de importanta ca si celelalte doua (in tarile avansate aceasta a treia latura este chiar o conditie obligatorie, impusa de societatile de asigurare) si anume: asigurarea securitatii pacientilor in caz de situatii de urgenta (incendii, cutremure urmate de incendii, etc.). In asemenea situatii, securitatea pacientilor care nu se pot evacua singuri (aflati la terapie intensiva, sali de operatie si nasteri, natologie, zone aparatura gipsata, pacienti netransportabili, etc.) devine o problema grava si care nu se poate rezolva prin solutiile standard.

Nu trebuie ignorant nici faptul ca persoanele din Occident nu se pot interna in unitati spitalicesti din Romania daca acestea nu respecta normele de siguranta la foc impuse de societatile de asigurari la care ele sunt asigurate (iar aceste societati au cerinte specifice mult peste nivelul minim impus de legislatia din tara noastra, vizand o protectie la foc eficienta si reala ).

Tocmai aici apare necesitatea unui concept global de Securitate la incendiu care sa asigure o protectie la foc eficienta si reala, stiut fiind ca respectarea doar a prevederilor minimale nationale nu asigura acest lucru !

Iar acest exemplu din domeniul medical se poate replica in oricare alt domeniu de activitate din Romania !